Quantum theory

Mecanica cuantica (sau imprecis spus teorie cuantica sau "fizica cuantica") este o teorie fizica, care descrie comportamentul materiei la nivelul atomic si subatomic, fenomene pe care fizica newtoniana si electromagnetismul clasic nici nu le pot explica. Principiul incertitudinii al lui Heisenberg da o limita inferioara asupra produsului deviatiilor standard ale pozitiei si impulsului unui sistem, specificand ca este imposibil sa avem o particula cu un impuls si o pozitie arbitrar de bine definite simultan. Mecanica cuantica este unul dintre pilonii fizicii moderne si formeaza baza pentru multe dintre domeniile sale , cum ar fizica atomica, fizica starii solide si fizica nucleara si fizica particulelor elementare, dar si ramuri inrudite precum chimia cuantica. Fondatorii mecanicii cuantice au fost Werner Heisenberg si Erwin Schrodinger. Contributii importante au adus Max Born, Pascual Jordan, Wolfgang Pauli, Niels Bohr, Paul Dirac si John von Neumann. Aceste concepte de baza ale mecanicii cuantice au fost elaborate intre 1926 si 1935.

John von Neumann

John von Neumann a fost un matematician american cu importante contributii in fizica cuantica, analiza functionala, teoria multimilor, topologie, economie, informatica, analiza numerica, hidrodinamica exploziilor, statistica si in multe alte domenii ale matematici, fiind unul din cei mai importanti matematicieni din istorie

Constanta lui Planck

Constanta Planck (notata cu h) este o constanta fizica folosita pentru a descrie dimensiunile cuantelor. Joaca un rol central in teoria mecanicii cuantice, si isi trage numele de la Max Planck, unul din fondatorii teoriei cuantice. O cantitate strans legata de aceasta este constanta Planck redusa (cunoscuta si sub numele de Constanta lui Dirac si notata cu h, pronuntat "h-bar"). Constanta Planck se foloseste si la masurarea energiei emise de fotoni, ca in ecuatia E=hv, unde E este energia, h este constanta lui Planck, iar v este frecventa.

Werner Heissenberg

A inventat mecanica matriciala, prima formalizare a mecanicii cuantice, in 1925. Principiul incertitudinii, descoperit in 1927, precizeaza ca determinarea pozitiei si vitezei unei particule contine erori, produsul acestora fiind o constanta stiuta. Impreuna cu Bohr, formuleaza Interpretarea Mecanicii Cuantice de la Copenhaga.In 1932 a primit Premiul Nobel de Fizica "pentru crearea mecanicii cuantice, a carei aplicatie, interalia, a dus la descoperirea formelor izotopice ale hidrogenului".In mecanica cuantica, chiar si rezultatul unei masuratori a unui sistem nu este determinist, ci este caracterizat printr-o distributie de probabilitate, in care cu cat este mai mare deviatia standard, cu atat mai multa "incertitudine" se va putea spune ca respectiva caracteristica este pentru acel sistem. Principiul incertitudinii al lui Heisenberg da o limita inferioara asupra produsului deviatiilor standard ale pozitiei si impulsului unui sistem, specificand ca este imposibil sa avem o particula cu un impuls si o pozitie aritrar de bine definite simultan.